Oră năruită-n văzduhuri. Oră
lăsând o urmă arsă pe cadrane,
peste nisipul umbrei mele stinsă,
ca luna peste caravane..
Oră sfâşiată de stele-n cădere,
oră goală de culori, ciutură spartă,
turn ameţit de ploi, rostogolite de lespezi,
pădure moartă!.
.. Când te întorci, ora se cuibăreşte
în ceasornicul de lemn, ca-ntr-o casă de ţară,
lumina se retrage-n petale,
iar stelele se înapoiază, într-o cădere spre cer,
lângă steaua polară..
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de gol și pierdere resimțit în absența unei persoane dragi. Timpul pare să se destrame, iar lumea își pierde frumusețea, până la reîntoarcerea persoanei iubite, care aduce lumină și sens.