Nu e nevoie de tine,
balerină-nverzită-n armuri de dantele,
nu e nevoie de junele acrobat
decolorat
spre a întemeia în burgul tras de tramvaie cu cai
dragostea, nu.
Suavi licheni ne caută coastele,
carnea ia forma paturilor cu gratii de fier,
ruginesc negrele chei ale gurii
și mâinile se despoaie de oase, de unghii.
Nu e nevoie de noi:
când e să facă dragoste
dragostea face dragoste
cu dragostea.
Noi rămânem în frig.
Nu e nevoie de noi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de inutilitate și alienare într-o lume în care chiar și dragostea pare să se desfășoare independent de indivizi. Eul liric resimte o deconectare profundă, sugerând că indivizii devin irelevanți într-un context social și emoțional mai larg.