Casele-s pline de mașinării romantice
de dubioasă utilitate: mecanisme
cu pâlnii de zinc, mânere de mahon,
roți din ațe și infernale sertare.
Nimeni nu știe la ce-au folosit.
Se bănuie că erau mașini de tors, aparate
de răsucit țigări, ocheane magice
ori, poate, cutii cu muzici.
Ne-nconjoară cu strategii de război naiv,
inutile, absurde, cu dizgrațioase
burți de tablă bortelită, totuși
ne inventăm mersul care nu le tulbură
Câte-un copil al casei e gata să le fărâme
dar e repede îngenuncheat iar noaptea
tinichelele se strâng de frig și rugină
fierbe ca-ntr-o bucătărie monstruoasă.
N-avem de ales între burduhănoasele
mașinării și acea geometrică sculă,
turnată cu caligrafii de egretă
în argint visător de ghilotină
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj domestic invadat de mașinării vechi și inutile, simboluri ale unui trecut enigmatic. Aceste obiecte stranii, cu funcții necunoscute, sufocă prezentul și limitează libertatea de mișcare, sugerând o luptă între inovație și tradiție, între utilitate și absurd.