Îmi umplui, găsii cu cale
filele, cu animale.
Parcă mă cuprinde frica
răsfoindu-mi cărticica.
Dintre rimele perechi
coame cresc și sar urechi,
și-ntre stihuri se înnoadă,
negru câte-un fleac de coadă,
și când gata-s s-o deznod
șoareci, titlurile-mi rod,
și pe fiecare coală
se semnează cu cerneală.
Nu mai știu de-s autor,
cartea e a mea? a lor?
Dacă se mai bat și rag
dau din umeri, mă retrag.
și sub toamnă și sub stele
fac o carte fără ele,
care, chiar de e frumoasă
pare o pustie casă.
Fără mare tărăboi
vin cu toatele-napoi.
Eu le dojenesc, tăcut.
.. Și o luăm de la-nceput..
Sensul versurilor
Piesa descrie procesul creativ al unui scriitor, lupta cu inspirația și îndoiala de sine. Animalele personificate reprezintă ideile care prind viață în paginile cărții, dar care, uneori, scapă de sub control.