Tot în piele e îmbrăcată
Și piramida lui Keops;
În piele, mărul,
Tunul de tablă,
Steaua din Casiopeea.
În piele, lacrima,
Toamna
Cum oasele mele-nvelite
În piei de obrazuri,.
Cum dragostea,
Frica,
Frigul…
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că totul, de la obiecte la emoții, este învelit într-o formă de "piele", sugerând vulnerabilitate și o condiție comună. Metaforele bogate ilustrează cum această "piele" definește și protejează esența lucrurilor.