Gheoo – Cuvinte Alese

Iubim și primim, totuși pe uși în schimb regrete,
Călcăm asfaltul fierbinte desculți printre munți, că n-avem bani de ghete.
La fete sentimente le dăm ca să le îmbătăm,
Cântăm „Deșteaptă-te Române” în alte state și luăm
Pumni în plin la luna plină, în plină noapte și așteptăm să vină
Mașina cu girofaruri să întrebe cine a fost de vină.
Ne vom gândi de unde venim și unde ne îndreptăm,
Observăm cum clacăm la fiecare pas pe care-l călcăm.
Simțim că nu ne calicăm cu vorbe dulci gen „te iubim” sau „te adorăm”,
Visăm la insule tropicale și oceane, da, încă visăm la
Rechini albaștrii văzuți din cușcă,
Nu suntem compatibili cu viața, viața din mulți mușcă.
Munți cărunți avem, soarta-i crudă, nu ne cruță,
Mulți sunt boi ca-n tabloul lui Grigorescu la căruță.
Ne facem autoportret ca și Van Gogh, dar ne iese sumbru,
Simt fericirea sub tălpile bocancilor în timp ce umblu.
Ma simt des încolțit de colții morții,
Ma-nchin icoanelor din biserici cu toate că mă aflu în spatele porții.
Port de aici până-n port la Constanța în geantă arme,
Pregătit să mă revanșez când viața e gata să-mi dea palme.
Gata să-i fac praf pe cei ce dau din gură aiurea,
Gheoo nu mințea când zicea că mama natură e urâtă și rea.
Informația e utilă, dar în exces poate ucide,
Toți murim, dar în același timp, în alt loc altă viață se deschide
Și nu de noi depinde cine decide,
Unde vom fi mâine, ce vom fi după reîncarnare, om sau câine,
Sau poate om cu viață de câine în cuști vidate,
Sclavi ce cer oxigen în războaie, în tancuri blindate.
Vin date de la diferite centre că vine apocalipsa,
Și mi s-a spus: „Pleacă pe Marte!” Păi plec, că mi-e vizată viza!
Valiza o am pregătită de noi experiențe, băi c****e,
Pregătit să trăiesc în pace chiar și când în jurul meu sunt războaie.
Deci fii pregătit și tu…
Nu alege să fii rege, că poți să nu mai ai nepoți, că poți primi șah matu’
Și poți să nu mai suporți presiunile din jur,
Eu sunt Gheoo și te respect, nu-s în mafia ca să te-njur.
Cu tot cu case în jur nu-ți găsești cămin,
Stai chill, nu te grăbi, că nu merită, stai că vin să pun venin
În pahare pline cu secretul lui Bahus,
De aici, de la molizi și fagi, până în deșertul dominat de cactus.
Vedem cu ochii-nchiși cum sunt prinși pustii de prinsea,
Simțeam și eu acum ceva timp în timp ce mama zâmbea,
Văzându-și fiii bucurându-se de tot
Și pot să spun că nu am crescut pe beton în fața la bloc,
Am călcat iarbă verde și am tras în piept aer de munte,
N-am avut părinții alături, poate de-aia am riduri pe frunte.
Punem în pumni dorința de răzbunare,
În loc să punem pe buze scuze pentru greșeli, asta chiar doare.