Conform unor tristeți exuberante
patinam ca un dexter printre valorile limpidității
într-un elan bântuit de striații diverse
îndărătul cărora se ghicea zâmbetul malefic
al unui anotimp de vacanță.
Iată ziceam către calfă
îți dau un ochean
și mergi cu el de adună frunzele de prin gări
mergi spre miază-zi și fii atent
să nu ți se despice vreo cută
ca azi dimineață
când te-am extras din bolovanul ăla sidefiu
pe care se purica o cinteză.
Și la adresa nr. 3556/121 din 13
să referi că zilnic în reminiscența mea cu chelii și danturi
(aia din spatele casei
unde dorm eboșele mucilaginoase
printre ouă stinghere și cărți în chirilică)
zilnic acolo se adună fanii
bem și ne pretăm mă-nțelegi.
Eu am să rămân aici că mi-i teamă să umblu
fac dâre de propoziții după mine
și ce-o zice lumea
etc. etc.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de melancolie și alienare printr-o serie de imagini poetice și metaforice. Naratorul se simte deconectat de lume și preferă să rămână izolat, contemplând trecutul și prezentul într-o manieră introspectivă.