Știi că nu merită, spune lucida mea stare de veghe,
Sunt o mie de pași între tine și ea,
Sunt o mie de vieți, sunt o mie de leghe
Și o mie de alți vânători, s-ar părea.
Însă ea e gazela de aur, perfectă –
Spune stare de vis dinspre somnu-mi buimac
Și-ar fi bine să crezi că doar lancea directă
A poemului tău o să-i vină de hac.
Vânătoarea se termină brusc, într-o noapte bizară,
Fără stare de veghe, fără stare de vis…
Dar gazela de aur nu poate să moară,
Și-n poemul perfect, vânătoru-i ucis.
Sensul versurilor
Piesa descrie o vânătoare obsesivă după ceva idealizat, reprezentat de "gazela de aur". Vânătorul este avertizat de inutilitatea efortului său, dar continuă, ghidat de iluzii. În final, vânătoarea se transformă într-o înfrângere, idealul rămânând neatins, iar vânătorul fiind distrus.