Inima ta, ‘nchisoare
de pasăre, pe care
la piept am apăsat-o
în clipa de ‘mbătare,
simțeam că ‘n pulsu-i tare
e gata de ‘ncetare
și molcom am lăsat-o
blajin de cumpătare
pentru tine, adorato.
fierbintea-mi năzuire
mi s’a-ncropit în milă
cetind ca într-o filă
de candidă sibilă
a ta desvăluire
în fața de copilă
eteric de subțire
și fină și fragilă,
c-un înger în privire,
cu-o lacrimă ‘n pupilă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o revelație emoțională profundă, în care naratorul percepe vulnerabilitatea și fragilitatea persoanei iubite. Imaginea unei inimi închise și a unei lacrimi în ochi sugerează o combinație de suferință și puritate.