Pe lume
Fac glume
Și hazuri
Talazuri.
Destinul
Ca vinul
Mă-mbată
Cu zloată.
Mă caut
În flaut;
În fluier
Mă şuier;
Din naiuri
Scot raiuri
Și freamăt
De geamăt.
Cimpoaie.
De ploaie
Îmi sună
Și-mi tună.
Avânturi
De vânturi
Mă saltă
Spre o altă
Lumină
Mai lină
Și-n slavă
Suavă.
Cu volburi
De colburi
Fac nuntă
Căruntă.
Când sufăr
Un nufăr
Pe zare
Răsare.
Și iarăși
Tovarăș
Prin ceață
Mi-ești viață.
Sunt ziuă
Și-n piuă
De noapte
Sfarm fapte.
Sunt tângă
Natângă
Și bucium
De zbucium.
Sunt umbră
Ce-adumbră
Cu steaguri
Meleaguri;
Descântec
Și cântec
Năvalnic,
Zburdalnic.
Mă scutur
Și flutur
În salturi
Spre-nalturi;
Pe-ntreguri
De neguri,
Pe drumuri
De fumuri;
Pe-abisuri
De visuri;
În zboruri
De doruri.
Prind veacuri
Din lacuri
Și teferi
Luceferi.
Din jgheaburi
Beau aburi;
Sorb bouri
De nouri –
Și-n praznic
Năpraznic:
Sălbatic
Jăratic…
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea sinelui și a sensului vieții prin metafore legate de natură și elemente tradiționale românești. Vorbitorul se confruntă cu suferința, dar găsește alinare și speranță în frumusețea efemeră a lumii.