George Gordon Byron – Beppo – Strofa – XXXII
Un ”bravo” – al lui era hotărâtor:Academia amuțea, și-n salăCând el privea, arcușul pe vioriSe-nfiora: vreo notă falsă? Pală,Pe primadonă o treceau fiori:Te nimicea c-un ”aș”! Fără-ndoială,Soprano, basul, l-ar fi vrut intratCinci stânjeni sub Rialto, și-ngropat.