George Gordon Byron – Beppo – Strofa – XLII

Îmi place, -n seri de toamnă, -n șa să sui
Să nu-mi întreb valetul de și-a-ncins –
Sunt nori afară – pelerina lui,
Să știu că-n cale-mi ies, când dinadins
Eu poposesc pe-aleile verzui,
Căruțe cu ciorchini de-un roșu-aprins;
În Englitera ți-ar ieși în drum
Un car greoi stârnind doar praf și fum.

Sensul versurilor

O descriere nostalgică a unei plimbări de toamnă, comparând peisajul rural idilic cu imaginea mai puțin plăcută a Angliei industriale. Vorbitorul apreciază simplitatea și frumusețea naturii în contrast cu modernitatea poluantă.

Lasă un comentariu