George Gordon Byron – Beppo – Strofa – XCII

Ești turc într-adevăr? Te-ai însurat?
Cică pe-acolo degetele, vai!
Țin loc de furculiță. Minunat
E șalul ăsta. Sper c-ai să mi-l dai.
Carnea de porc, la voi, nu-i un păcat?
Cum de-ai putut să-nduri atât? Ia stai!
Ce galben ești la față! Doamne mare!
Nu ești cumva bolnav de gălbinare?

Sensul versurilor

O persoană interoghează o alta, presupusă a fi turc, despre obiceiurile sale, căsătorie și consumul de carne de porc, exprimându-și uimirea și îngrijorarea față de aspectul său bolnăvicios.

Lasă un comentariu