Era un turc smolit. Ce bucurie
A încercat-o-ntâi! Se bucura
Că turcii-s morți după filogenie,
Deși nici cât un câine prețuia
La ei femeia. Ca pe-o herghelie
Le luau din târg. Haremul le-nghițea!
Cică, neveste, patru au acum,
Și-apoi ibovnice.. ad libitum..
Sensul versurilor
Fragmentul descrie cu un ton satiric moravurile turcilor, cu referire la atitudinea lor față de femei și la poligamie. Se face o comparație între valoarea femeii și cea a unui câine, subliniind lipsa de respect și tratamentul lor ca pe o herghelie.