filogenie

Era un turc smolit. Ce bucurieA încercat-o-ntâi! Se bucuraCă turcii-s morți după filogenie,Deși nici cât un câine prețuiaLa ei femeia. Ca pe-o herghelieLe luau din târg. Haremul le-nghițea!Cică, neveste, patru au acum,Și-apoi ibovnice.. ad libitum..