Deci, contele căzând la învoială
Cu Laura, s-au înțeles deplin
Vreo șase ani. Au fost, fără-ndoială,
Și nori pe bolta cerului senin.
Se ciondăneau, dar se-mpăcau. E-o boală
De care scapă-n lume prea puțini:
Și cei sus-puși și oamenii de rând
Se ceartă, păcătoșii, când și când.
Sensul versurilor
Această strofă descrie dinamica unei relații de lungă durată, evidențiind faptul că chiar și în relațiile bune există conflicte și împăcări. Sugerează că certurile sunt o parte inevitabilă a vieții, afectând pe toată lumea, indiferent de statutul social.