Visez o fermă – cine știe unde –
Ca un ostrov pierdut în lan de ape.
Închid, molatec, lenevoase pleoape
Și-o văd albind din grâne, ca din unde.
În visul meu, năzare-atât de-aproape,
Că nici o taină nu mi-o mai ascunde:
Doi nuci în nalță coamele rotunde
Și-un câine-n lanț s-asmute, ca să scape.
În spatele conacului, respiră
Pădurea din bătrâni, cu svon de liră,
Ce-și freamătă coroana-n ziua caldă.
Tot somnolând cu vremea dimpreună,
Un iaz își chiamă rațele la scaldă,
În timp ce păpurișul verde sună.
Sensul versurilor
Piesa descrie un vis idilic despre o fermă, evocând un sentiment de pace și armonie cu natura. Este o evadare într-un peisaj rural liniștit, plin de elemente naturale și detalii pitorești.