George Coșbuc – Roata Morii

Stateam pe gânduri, eu și gloata.
La roata morii ne uitam
Și de-n zadar ne frământam,
Că de-adevăr noi tot nu dam:
De ce să-nvârte roata?.
—”Păi, nu-nțelegi tu românește?
—Vezi scocul? ”—”Vad. ”—”Și ce-i pe scoc? ”
—”E apă. ” —”Bun! Stă apa-n loc? ”
—”Ba vine. ” —”Ei, acum cioc-poc
Și roata să-nvârtește! ”.
Moraru-și scutură luleaua
Râzând. Avea el azi ce-avea
Căci alte-dăți când ne vedea
În jurul morii ne făcea
Primire cu nuiaua.
Eram voioși că sta s-asculte
Și ne spunea ce e, ce nu-i.
Dar cum era puțin năprui
Făcea ca din cioc-pocul lui
Să nu-nțelegem multe.
—”Da’ roata carului ce face?
Se-nvârte? ” —”Da. ” —”Ba cum, ehei!
Se-nvârte ea de capul ei? ”
—”Ba, când o-mpingi. ”—”Eu ce spusei?
Se-nvârte-așa, și pace.
Iar-roata ici… o-mpinge apa. ”
Acum noi toți am hohotit.
Morarul ăsta e smintit:
Când vrea să doarmă pe-odihnit,
El pat își face grapa!.
Că de-ar împinge-o, ea nebuna
S-ar năpusti, ieșind din scoc,
S-ar duce pe pârâu cioc-poc—
Dar uite, roata sta pe loc
Și totuși umblă-ntruna.
—”Ei, bat-o Dumnezeu s-o bată!
Dar cum să plece dac-o legi
De moară, mă! Nu mă-nțelegi?
Cu voi nu mântui zile-ntregi:
Ea sta, că e legată! ”.
Să-ți faci acum, creștine, cruce!
Priveam cu spaimă la morar.
O legi? și sta! Dar e-n zadar!
Și roata doar o legi la car,
Și ea se duce, duce!.
—”Se duce roata? Bun, dar carul?
El sta pe loc ca mine-acum.
El fuge crezi? Ba nicidecum,
Fug numai roțile pe drum”—
Ei, zi: nu-i prost morarul?.
Și ne temeam să nu se bată,
Că prea l-am zăpăcit de tot.
Păi carul sta? Minciuni de-un cot!
Ba carul fuge ca netot
Cu roatele deodată!.
—”Am zis că nu? Ba, fuge doara
Ei, fuge, vezi! știam și noi.
De ce n-o ia la fug-apoi
Și moara ta către zăvoi
Cu tot ce e prin moara?.
Moraru-și puse-n sân luleaua,
Tăcut și grav: se pregătea
La sfat cu noi altfel să stea;
Și ce dovadă-i trebuia
Mai bună ca nuiaua?.
Iar ce-a urmat la ce-aș mai spune?
Noi n-am ajuns la nici un rost.
Tu zici: —„Erai, băiete, prost,
Și roata pentru tine-a fost
A patra dimensiune! ”.
Și-apoi? Eu văd și astăzi gloata
Făcând așa! Tu nu-ntâlnești
Atâtea fapte omenești,
Le vezi, le-auzi, și te crucești
De ce se-nvârte roata?

Sensul versurilor

Piesa explorează misterul existenței și al ciclurilor vieții, folosind imaginea roții morii ca metaforă. Dialogul dintre copii și morar dezvăluie căutarea sensului și înțelegerea limitată a lumii.

Lasă un comentariu