Eu sunt cu mine
În toate e pace.
Poezia e-n afara de omenire,
Departe
Și veșnicie.
Frumoase rame la tablouri
Nu pentru mine..
Ce haine scumpe
Și anume ființe..
Nu eu să dirig lumea.
Poezia e-n afara de omenire
Departe
Și veșnicie.
Și vremi, vremi au trecut.
Ori nu eu s-aștept fericirea.
Sensul versurilor
Piesa reflectă o stare de pace interioară și introspecție, contrastând efemeritatea vieții cu eternitatea poeziei. Vorbitorul se distanțează de ambițiile lumești și găsește consolare în sine și în artă.
