Te voi aștepta, într-o zi, sau într-o noapte oarecare,
Pentru ca să văd dacă mai pot să am o preocupare,
voi trece iar pe lângă ape, și-n unda lor voi apărea,
voi sta pe lângă vreo ruină, va plânge iar o cucuvea;
Pe urmă, nu va mai fi timp, voi fi uitatul muncitor;
Va fi și pentru mine lumea un fenomen întâmplător
Despre iubire, câteodată, poate într-o carte voi găsi,
Poate-n oglindă vreo albină compatimind se va lovi-
Plângând în zori cu fața în soare mă voi simți fără de rost,
Mă voi gândi la toată jalea poeților care au fost
Un corb va trece peste casă și iarba mă va îngheța,
Orașul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va cânta,
Sau toamna goală va dansa cu plete de grâu și de vin
Astfel ca nu vor mai putea să ne-ntreacă acei care vin.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de așteptare melancolică și contemplare a efemerității vieții. Vorbitorul anticipează uitarea și moartea, reflectând asupra trecerii timpului și a condiției umane.