Sarcasticul râs
Pustiu,
Al grijei zilei de mâine.
În scurtul popas
De-mpăcare,
În trista tăcere
Privind
Ne-aducem aminte.
Misterios poetic
grămăzi de copaci,
Și dealuri solitare,
Pământul
Își duce lătrări
În pustiu
Și păduri cu bestii
Și somnul sălbatic
Ne-aducem aminte.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și melancolie, amintindu-și de momente trecute în mijlocul naturii. Este o reflecție asupra efemerității timpului și a importanței amintirilor.