Pansele negre, catifelate
Pe marmora albă s-au veștejit,
Și-n tainice note s-au irosit
Parfume triste, indoliate.
Eu singur, cu umbra, iar am venit,
O, statui triste și dărâmate, –
Pansele negre, catifelate,
Vise, ah, vise, aici, au murit.
În haine negre, întunecate,
Eu plâng în parcul de mult părăsit..
Și-a mea serenadă s-a rătăcit
În note grele, și blestemate..
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de tristețe și pierdere. Naratorul se află într-un parc părăsit, plângând și rememorând visele pierdute, simbolizate de panselele negre veștejite. Totul este învăluit într-o atmosferă de doliu și deznădejde.