Melancolie.
Ce chiot, ce vaiet în toamnă..
Și codrul sălbatec vuiește –
Răsună-n coclauri un bucium,
Și doina mai jalnic pornește.
– Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge și nu-ți fie teamă –
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă..
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și tristețe, evocat de imagini ale naturii în declin și de chemarea pământului. Versurile sugerează o acceptare stoică a inevitabilului, îndemnând la ascultare și la depășirea fricii.