În ochii neguroși le arde-un dor
De-o patrie pierdută pe vecie.
Îi mână un destin apăsător
Ce le oferă doar melancolie.
În fața lor pribegii nori mai curg
Și câte-un stol de păsări îi conduce
Până le piere urma în amurg
Și vântul, uneori, un „ave”-aduce.
Sub stele pân’ la șatra lor: subit
În cântecele lor aleanul crește
Și plâng dureri și-un blestem moștenit
Ce nu au nici o rază de nădejde.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața nomadă și plină de suferință a țiganilor, marcată de dorul unei patrii pierdute și de un destin apăsător. Versurile exprimă melancolie, durere și lipsa de speranță.