Cu făpturi de eroi dispăruți
Umpli, tu, lună,
Pădurile tăcute,
Secera lunii –
Cu suava îmbrățișare
A îndrăgostiților,
Umbrele glorioaselor vremi
De jur împrejurul putregăioaselor stânci;
Atât de albăstriu lucește
Înspre orașul în care
Ticăloșită și rece
Locuiește o generație în putrezire
Care pregătește nepotului alb
Viitor întunecat.
Voi, umbre înghițite de lună
Adânc suspinând în cristalul gol
Al lacului de munte.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de melancolie și contemplare asupra trecerii timpului și a declinului unei generații. Natura, cu luna și pădurile tăcute, devine martorul umbrelor trecutului și al unui viitor incert.