Umbre albastre. O, voi negri ochi cu duioșie
Prelung mă privesc în treacăt de amiază
Sunet de chitară blând toamna acompaniază
În grădină, dizolvat în maro leșie.
A morții grave umbre se întind
Mâini de nimfe, la roșii sâni sug cu voioșie
Pierdute buze decăzute și-n neagra leșie
A tânărului insolite bucle se preling.
Sensul versurilor
Poezia explorează stări de melancolie profundă, îmbinând imagini ale naturii în descompunere cu simboluri erotice și thanatice. Leșia, ca element central, sugerează atât purificare alchimică, cât și descompunere, reflectând dualitatea vieții și a morții.