guzgani

În curte, tomnatică, lună de vară,Streșini aruncă fantastice umbre.În goale ferestre e liniște iar.Guzganii acum din cotloanele sumbreIes șuierând, și se iau pe urmele lorUn groaznic miros de latrinăCe-n clarul de lună, ușor,Ca o fantomă se-nclină.Și lacomi se ceartă, turbați,Și-n hambare și-n odăi se răsfață,Prin grâne și fructe uitate.În neguri gem vânturi de gheață.