Ultima lumină palidă a ieșit din zi,
Pasiunile timpurii s-au zguduit,
Vinul sfânt al bucuriilor mele s-a vărsat
Acum inima mea plânge noaptea și ascultă.
După ecoul tinerelor sărbători,
Care iese atât de clar în întuneric,
Atât de umbrite, ca frunzele ofilite care cad
Pe un mormânt abandonat în noaptea de toamnă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere și regret, evocând imagini ale finalului și ale trecerii timpului. Naratorul reflectă asupra bucuriilor trecute, acum umbrite de întuneric și de amintirea unui mormânt abandonat.