Toamnă-aduci pe unde treci, și seară,
Jivină-albastră ce sub pomi răsună,
Singuratic iaz în seară.
Zbor de păsări slab răsună,
Melancolie peste arcul ochilor tăi tineri.
Zâmbetu-ți îngust răsună.
Domnul pleoape ți-a-ndoit, domoale,
Stele-n noapte caută, copil de marea Vineri,
Arcul frunții tale.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de melancolie și nostalgie, folosind imagini ale toamnei și ale naturii. Versurile sugerează o contemplare a trecerii timpului și a frumuseții efemere.