Atât de grav, o, crepuscul de vară.
De pe gura istovită
Cobori răsuflarea-ți de aur în vale
Spre colibele păstorilor,
Se-afundă-n frunziș.
Un vultur își înalță la marginea pădurii
Capul împietrit –
Privire de pajură
Străfulgeră-n norii cenușii
Noaptea.
Sălbatic se-ncing
Trandafirii roșii lângă gard
Încingându-se moare
În valul verde dorul
Un palid trandafir.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj melancolic de crepuscul, unde natura și sentimentele se împletesc. Imaginile puternice ale vulturului și trandafirilor sugerează un dor profund și o frumusețe efemeră.