A 2-a variantă.
O, seara ce trece prin satele întunecoase ale copilăriei.
Iazul sub sălcii
Se umple de suspinele infectate ale melancoliei.
O, pădurea ce ochii bruni și-i apleacă domol,
Când din osoasele mâini ale însinguratului
Se năruie purpura zilelor sale extaziate.
O, apropierea morții. Să ne rugăm.
În noaptea aceasta, pe perne calde, îngălbenite de tămâie,
Se răsfiră brațele firave ale îndrăgostiților.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente profunde de melancolie și apropiere a morții, evocând imagini ale copilăriei și ale singurătății. Versurile sugerează o contemplare a efemerității vieții și o acceptare a inevitabilului sfârșit.