Alunec cu gândul, cu visul prin munții Bucovinei
Încă mai sunt cerb sălbatic, puternic și nebun
Pe tine te duc cu mine, mireasma aglicinei
Când iarăși sunt cerb sălbatic, puternic și nebun
Și-alunec cu gândul, cu visul prin munții Bucovinei.
Pe tine te duc, iubito, în vastele mele spații
În codrii uriași de fag și de gorun
Sub roua eternă a marilor constelații
Iar numele-ți de aur în cornul lunii-l sun
Când lunec ca gândul, ca visul prin munții Bucovinei.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie imaginară prin peisajele Bucovinei, unde eul liric își poartă iubita prin natură, sub constelații, într-un cadru idilic. Este o declarație de dragoste profundă, legată de frumusețea și măreția naturii.