Ioana Maria, tu ești acuma departe
tu ai vrut întotdeauna să fii departe,
Ioana Maria.
Tu ai iubit mările sudului pe care corăbii
merg zile întregi la întâmplare
și porturile unde se întorc seara pescuitorii de corali
tu le-ai iubit de asemenea,
munți acoperiți de zăpezi, insule, păduri și orașe
necunoscute
tot ce n-a fost aici și a fost departe,
tu ai iubit,
și depărtările au fost în tine ca niște harfe
și au cântat
toate cântecele pământului
și ale mărilor
cântece pentru călătorii, pentru corăbieri, pentru
pescuitorii de corali
pentru toți oamenii care trăiesc, visează și mor departe;
și nici un cântec pentru depărtarea stelară din privirile
mele
când mă uitam la tine și îți spuneam:
Ioana Maria, ești cea mai frumoasă floare din lume.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința unei persoane de a fi mereu departe, de a explora și de a iubi locuri necunoscute. Naratorul își exprimă admirația pentru această sete de aventură, dar și tristețea că nu există un cântec pentru depărtarea din privirile sale.