Versuri corectate și adnotate
Ioana Maria au fost diminețicând tu mă trezeai din somnca o lumină care venea din mine.Ioana Maria au fost diminețicând răsăreau doi sori în lume.În astfel de dimineți, Ioana Maria,lumea părea de o grandoare unică,eu priveam viața în față, drept,și părul îmi flutura în vânt.Au fost dimineți splendide cândflorile plesneau de frumusețeși pieptul păsărilor de … Citește mai mult
Ioana Maria, sunt dimineți tulburicând ceva rău trebuie că s-a întâmplat în lume, nori obosiți și murdari acoperă cerulși păsările trec prin aer, umede.Într-o astfel de dimineață, Ioana Maria,după ce toată noaptea cerul fusese sfâșiat de fulgereși eu de ghiare lăuntrice, ascuțite și fără milăam venit la tine și ți-am spus:e un lucru în lume, … Citește mai mult
Ioana Maria, sunt întâmplăricare au loc în lumeo singură dată.Și dimineața aceea de toamnăcând tu aveai în mână doi trandafiriși ne plimbam pe străzile orașuluin-are să mai fie niciodată.Și seara aceleiași zilecând eu am fost mai trist ca oricândși am rămas pe treptele portuluide unde plecau corăbiiși tu aveai să pleci cu elepentru totdeauna,n-are să … Citește mai mult
Ioana Maria, era o seară umedă de Februariecând ți-am spus: vreau să merg cu tine pe străziși vreau să-ți dau o floare.Așa a început,orașul în seara aceea era o corabiecare se pregătea să plece departeși tu mergeai pe străzi alături de minepentru prima oară.Orașul, în seara aceea, era plin de întunericoamenii treceau grăbiți în toate … Citește mai mult
Era o stea mare și luminoasăși noi o priveam de pe pământși tu ai spus: poate e steaua mea…Nu, Ioana Maria, ți-am răspuns eusteaua ta e altae o stea singură și necunoscutăpe care n-o văd toți oamenii;Eu singur în toată lumeaștiu care e steaua ta, Ioana Maria.
Ioana Maria, tu ești acuma departetu ai vrut întotdeauna să fii departe,Ioana Maria.Tu ai iubit mările sudului pe care corăbiimerg zile întregi la întâmplareși porturile unde se întorc seara pescuitorii de coralitu le-ai iubit de asemenea,munți acoperiți de zăpezi, insule, păduri și orașenecunoscutetot ce n-a fost aici și a fost departe,tu ai iubit,și depărtările au … Citește mai mult
Orașul fusese atunci acoperit cu zăpadă,străzile erau albe și moi.În seara aceea când dincolo de draperii grele și roșiidansa o femeie din țări îndepărtate și răsăritene.Era seara unei reprezentații de galăși mii de oameni priveau spre lumina reflectoarelor,femeia țărilor îndepărtate și răsăritene,Eu singur țineam capul în altă parte,Eu te priveam pe tine, Ioana Maria.În anul … Citește mai mult
Odată am mers pe străzi, Ioana Maria,și tu aveai în mână un trandafir.Era o dimineață de primăvarăbună cu noi, și liniștită.Mergeam pe străzile goale, cumințiși eu îți spuneam:Ioana Maria, plec acuma departe.Era o dimineață de primăvară,tu priveai înaintea ta gânditoareși mâncai una după altapetalele trandafirului.
Ioana Maria, au fost nopțicând m-am gândit tot timpul la tineși alături de mine a statpasărea rece a morții;sau alteori,pasărea necunoscutăcare aduce pe aripile ei, nebunia.În astfel de nopți, Ioana Maria,eu am stat față în fațăcu marile întâmplări ale lumiicu moartea, cu nebunianopți în care m-am gândit la tine Ioana Mariași am fost singur și … Citește mai mult
Ioana Maria, te-am întrebat eu atuncimai ții minte o searăcând am mers pe străzi în capul golcântând imnul de desrobire al popoarelor?și tu mi-ai răspuns: țin mintetot ce a fost. Plouase mult în ziua aceea.Da, Ioana Maria,plouase mult în ziua aceeacând noi ne despărțeam pentru multă vremeși dacă n-ai uitat-o până acumpoate n-ai s-o uiți … Citește mai mult