Câteodată noaptea întârziam prin localuri
ceream pianiștilor ceva muzică
ziceau că nu există (îmi părea foarte rău)
porneam agale spre casă căram în spate burduful cu apă
două trei pâini înșirate pe o sârmă o carte fără coperți
intram în curte mă îndreptam spre țarc
vroiam să văd cum naște iada cu patru coarne
în prag mă aștepta cineva în giulgiu de cânepă
„și eu am fost trei” îi spuneam și el repeta „am fost trei”
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de singurătate și căutare, unde personajul se refugiază în amintiri și experiențe nocturne. Dialogul final adaugă un strat de mister și introspecție, sugerând o identitate fragmentată sau o experiență existențială profundă.