Pe vasta întindere a nordului într-o noapte
se făcea că alergam ca un zeu
spre hanul unde mi s-a șterpelit fularul
acolo în neantul lucrurilor în numirile lor arbitrare
printre ignoranțele, ereziile și erorile mele
pe sub stelele albe, ce să mai zic
iubita mai continua să mă aștepte
în racla ei de preafrumoasă adormită.
Și se făcea că rămâneam cu ea
îmbrățișați sub gheața străvezie
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie interioară melancolică, presărată cu amintiri și regrete. Naratorul își amintește de o iubire pierdută, izolată și protejată de frigul și distanța trecutului.