Acum știu cum va fi, toți vor fi foarte departe
și nici nu vor afla prea curând,
așa cum știu că de mult m-au și îngropat și mi-au mutat mormântul
în vreo mie de locuri.
niciun semn nicăieri,
peste câteva coli de hârtie vor găsi ceea ce n-au vrut să găsească
vreodată.
se vor bucura,
așa știu ei să trăiască în preajma unui foc de tabără,
ca în triburile preistorice
când cel care avea colierul trebuia urcat prin
dâra de fum la cer.
fie și așa,
pentru fiecare sfârșit trist
rămâne un început fericit.
mâine vor privi și ei înlăuntrul lor
și vor vedea un gol în care le va fi frică să nu cadă.
dar pentru fiecare capătul nu se îndepărtează,
ci se apropie.
știu, nu mai e nicio taină,
când ieși din casă pentru ultima oară,
lași în locul tău casa pe care o deretică moartea.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre acceptarea morții și despre modul în care cei rămași vor continua să trăiască. Sugerează că fiecare sfârșit trist aduce cu sine un nou început, iar moartea este o parte inevitabilă a vieții.