Gellu Dorian – Stau Întins pe o Bucată de Pământ

Stau întins pe o bucată de pământ
lăsată moștenire de mama,
pe ea cresc în continuare pomi,
înfrunzește via,
fustele femeilor fac umbră busuiocului.
gura mea laudă bucuria morții de nu veni.
pământul e bun,
în burta lui odihnesc ai mei,
ce fericire ar fi fost acum la masa pe care
stau pline paharele cu vin.
gura mea nu mai poate lăuda lăcomia morții
de-a-i fi secerat,
snop în același mormânt.
nu-i pot cere pământului nimic,
când îl plouă, cârciumile sunt pline,
când e secetă, îl udă gura femeilor care
sunt o fântână în care mă văd direct în cer.
cerul e bun,
tot ce urcă la el nu se mai vede.
gura mea slăvește liniștea de acolo
care se aude aici prin biserici.
stau pe pământ
cu bucuria că-l pot privi pe Dumnezeu în ochi
în stratul cu flori boierești,
în strugurii copți ca lacrimile în ochii copiilor,
în merele din poala femeilor bătrâne
care se roagă la ele să le treacă vii peste iarnă.
gura mea tace să nu tulbure ochii
în care nu poate locui moartea.