Gellu Dorian – Și-a Fost o Noapte Atât de Lungă și Tristă

Astăzi n-am băut nimic și a fost bine,
la fel de bine ca și cum aș fi băut și aș fi adormit
într-o căpiță cu fân, nicio deosebire,
mâine va fi la fel, mă voi trezi
și voi privi cerul, nimeni acolo, doar cerul gol
ca un pat deșternut, plin de cute,
din care cineva nevăzut aruncă pe pielea mea ace de lumină
ca atunci când în delirium tremens vedeam dragoni
cu ochii aprinși ca jarul din soba copilăriei,.
și viața mea trecută,
și viața mea de-acum,
și viața mea de mâine așa va fi,
liniștită și mirosind a fân, a mâini de fete frumoase
ieșind din așternut pe când eu mă trezeam din vis
și cădeam din pat singur
ca un pled cu care ele m-au acoperit
pe când eram prunc,
dar acum sunt mare, n-am băut nimic,
nici azi, nici mâine nu voi bea,
și e atât de bine, că îmi vine să dau drumul la cep
și s-o termin odată cu viața asta de huzur
de care n-am parte,.
ochii mei se luminează,
prin ei se văd gândurile mele, mici ca niște perle
pe fundul unei mări,
femeile le culeg și le pun la gâtul lor lung,
șiraguri-șiraguri căzând pe sânii lor
între care adorm
și brusc mă trezesc
și ele dispar
așa cum dispăreau acele de lumină din ochii dragonilor
care ardeau în soba care ne făcea iarna călduroasă
și cu aburi dulci de vin fiert
pe care cei mari îl beau odată cu poveștile lor,
dar eu acum sunt mare,
azi nu beau nimic, o să-mi fie bine mâine
când voi da cep butoiului
și voi spune cerului să deretice căpița cu fân în care voi pica ușor
ca pledul din patul în care mâinile fetelor nevăzute
m-au acoperit peste noapte,.
și-a fost o noapte atât de lungă și tristă
încât am decis să n-o mai dorm niciodată.