Gellu Dorian – Nu Scriu Zilnic Poeme Atât de Frumoase

Nu scriu zilnic poeme atât de frumoase ca acesta, nici
nu pot fi în fiecare zi atât de generos ca Dumnezeu
care lasă fiecăruia după puterea de a lua şi înţelege.
nici măcar nu stau zilnic în cârciumă
cum cred unii că stau poeţii
risipindu-şi zilele, nefericiţi şi singuri.
nici la biserică nu merg în fiecare duminică,
deşi de luni până sâmbătă e duminică,
iar de cum se face lumină afară,
nu de fiecare dată mă pot bucura de ea.
nici de fiecare noapte nu m-am bucurat,
cum nu m-am bucurat de toate femeile din viaţa mea,
care nu de fiecare dată a fost a mea,
alţii mi-o trăiau şi-mi ofereau şi mie câte o bucăţică din ea
care de regulă era tristă
ca un copil abandonat în alt nume
la care va răspunde nu aşa cum ar fi răspuns la adevăratul său nume.
uneori mă priveam în ochi ca pe un străin
care-mi cerea de odihnă,
oasele îi sunau ca nişte xilofoane la care cântau degetele
purtate de vânt prin pustiuri –
atunci era bine,
era frumos,
eram fericit.
dar asta, nu, nu mi s-a întâmplat mie.