Simte, războiul din mine
Inima lovește-n piept încercând să ajungă la tineeee
Ne-am iubit cândva noi
De mască și de voal goi, ne completam amândoi
Dar timpul a trecut, nu mai e ca la-nceput, când ne iubeam așa de mult, acum mi-e greu să și discut
Vorbeste-mi, te ascult, cere-mi tot și te ajut, mă-ntreb unde-ai dispărut, parcă sunt într-un film mut.. nu te aud
Un film cu două personaje.. desenate în pasaje, incomplete, reciprocități,
Rătăcite în peisaje, vagi, claritate 0, simt o armă-n spate trage, imaginația-mi-e pan’ la cer..
O simt cum vine, emoție inexplicabilă-n cuvinte simple nu pot pune nici măcar o parte din ce spune sufletul din mine.
Și presiunea crește.. avem ceva comun
Dorința de iubire într-un BPM nebun.
Îți plăcea să te joci, acum nu are haz
Sunt un ciob de marmură uitat în ploaie pe pervaz
Între câteva obiecte imobile, fără suflet, fără cuget, fără vreo intenție dar parcă toate ar spune ceva
Însă teama e prea mare, și singurătatea apare-n dese stări de deplorare
Când curajul clar dispare, și te lași pradă coșmarului, venit din minți murdare care spun „e mintea ta”
Mintea mea, în care ești tu mai tot timpu’
Sunt în contratimp, tu mi-ai imprimat în suflet chipu’
Și zâmbetul diferit pe care ți-l puneam pe buzele acelea ce nu le credeam în stare să m-acuze
Le simt lipsa și probabil și tu simți.. dar preferi să te minți că nu-i așa
Suntem bucăți de marmură cu idealuri grele într-o lume mult prea simplă și totuși e imensă..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere și singurătate după o iubire trecută. Naratorul se simte ca un ciob de marmură uitat, reflectând la amintiri și la impactul pe care persoana iubită l-a avut asupra sa.