E dezordine în aer, e devreme
și de brâu mă strâng atâtea chei.
Dacă moare un om tânăr
și în lume s-a schimbat un obicei.
Fața îmi îmbătrânește de-ntâmplări,
apele se-adună în neregulă
și confundă cunoscute mări.
Am să număr de la început încet;
de la zebre către primul animal iubit,
să se-așeze oamenii în lucrurile
pe care ei singuri le-au descoperit.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a schimbărilor inevitabile care survin odată cu moartea. Vorbește despre o reordonare a priorităților și o întoarcere la elementele fundamentale ale existenței.