Dacă nu se poate aici, pe pământ
să mă iubească cineva,
nici în copac și nici în iarba înaltă
în care copil am plâns,
nici în spinarea unui animal
să nu mă găsească nimeni care
să înnebunească după culoarea sângelui din mine.
atunci în apă, în capcana ei
goniți-mă în brânci, chiar din această dimineață
eu am simțit cum toți mușchii și suflarea
s-au dezobișnuit de viață.
Și li se pare apa o duhoare scumpă
în care s-ar putea să crească
un aliment a cărui frunză
poate să-mi vindece mușchii și suflarea care
s-au dezobișnuit de viață.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o disperare profundă și dorința de a scăpa de suferință prin moarte. Naratorul simte că nu găsește iubire sau alinare nicăieri și vede apa ca pe o capcană, dar și ca pe o posibilă vindecare, deși este conștient de pericolul ei.