Regina uriașă jucând șah, singură, singură, singură.
Eu, cerșetoare veselă la masa mea jucând șah în genunchi, singură, singură, singură.
Îmbujorată parc-aș aștepta
pe soțul ei cu cap de pasăre
și sandale gigantice pe care sunt desenați dușmanii.
(în fiecare zi el îi zdrobește în picioare, ca strugurii;
o licoare rubinie ca mustul de muson iese din ei.).
Roșie e fața mea de așteptare, sâmburi de măr, ochii mei lucesc.
Zeiță, cruță-mă, zilele mele sunt o suflare: când mă culc zic: când va veni ziua?
Când mă scol zic: când va veni seara?
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de singurătate și așteptare într-un cadru mitologic, posibil inspirat de viața faraonilor. Protagonista se simte izolată și tânjește după o schimbare sau o eliberare de starea actuală.