Roată a norocului, roată de băieți,
ochi rotund pe care mișcarea ca o sferă a căzut.
Am întins mâna și am cuprins
umbra unui contur nevăzut.
Cercuri de foc toate aprinse,
pe care le-nșiră norocul în vânt.
Cade câte-un băiat din aer și mută
jocul în lucruri și în pământ.
Piei roșii sună pe trupuri,
infern divin care amețește
și-mi smulge toată viața-n golul
acelui ochi rotund care se-nvârtește.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura iluzorie a destinului și a norocului, sugerând că viața este un joc aleatoriu controlat de forțe invizibile. Perspectiva naratorului este una de contemplare asupra efemerității și a naturii schimbătoare a realității.