Noapte cu lună.
Cineva se roagă în casa de deasupra mea.
Sunt îmbrăcată în strălucitoarea mea rochie albă
recitind poemul lui Thomas Hardy
„She at his funeral”.
Deodată se-arată pentru mine
Locotenentul păsărilor şi spune:
Nu fi tristă. Eu sunt cu tine.
Împărţim pâine şi vin.
Apoi toată noaptea
citeşte cu vocea lui iubită versuri
scrise
pe cealaltă lume.
El vrea dintr-o dată
să deşire pânza Lunii
şi să facă din ea două cămăşi
cu care să îmbrace
sufletele noastre gemene.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema revederii cu o persoană decedată într-un cadru oniric. Naratorul primește vizita celui mort, care aduce consolare și promisiunea unei legături eterne dincolo de viață.