Înnoptezi în gândul meu.
Sunt a nimănui și azi.
Nopți de crin și nopți de leandru…
Mi-au rămas în simțuri pentru totdeauna
mâinile prelungi de băiețandru.
Sunt bolnavi obrajii mei de dor,
mângâierile s-au prefăcut beteală.
A rămas, mireasă părăsită,
fără tine, casa goală.
Aș putea cu trupul dansând
să-i împodobesc frumos pereții.
Sunt bolnavi obrajii mei de dor.
Arde tot pământul unde trec băieții.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de dor și singurătate. Naratorul se simte pierdut și nostalgic după o iubire trecută, iar casa goală simbolizează absența persoanei iubite.