Tot așteptând aici – dar ce? – nimic,
Gust, dincolo de Rău și Bine – un pic
Lumina, apoi umbra; totu-i joc:
Amiază, lac și timp fără soroc.
Prietenă! Deodată furăm doi –
– Și Zarathustra a trecut pe lângă noi.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii efemere a existenței și a percepției, juxtapunând elemente ale naturii cu concepte filozofice. Sugerează o contemplare a relativității binelui și răului, și a trecerii timpului într-un cadru natural.