Cugetul mi-l țin în jug
Arătări hilare!
Fug, dar încotro să fug?
Să m-arunc în mare?
Împroșcând stau guri, și gem
Doar gâtlejuri goale,
Zid, podea – scuipați; blestem
Sufletelor – bale!
Rău și simplu, mai curând
Mă atrag pe mine:
Cu-adulteri și hoți de rând
Aș trăi mai bine!
Idolii-s blestem amar!
De virtuți, nu-s faur!
Nici sfințenia măcar
Nu-i gură de aur.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de disperare și deziluzie față de valorile și idealurile tradiționale. Naratorul se simte prins și blestemat, preferând compania celor considerați păcătoși decât ipocrizia celor sfinți.