Nu te-amărî că m-am culcat:
Eram numai ostenit, nu mort.
Glasu-mi horcăia urât;
Dar numai sforăit și horcăit era,
cântarea unui om trudit:
morții – niciun bun-sosit,
nici o ispită-a gropii.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de oboseală extremă, confundată cu moartea. Vorbitorul asigură că este doar ostenit și că zgomotele pe care le face sunt doar sforăituri, nu semne ale morții.